Istoria este o comoară imensă, care se află la doar o curiozitate și o picătură de gândire critică de noi. Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie să fim "bogați", iar o tânără fată ne amintește acest lucru prin puterea și provocarea artei. Ea este Yona Tukuser - o artistă, o bulgăroaică basarabeancă provenită dintr-o familie de coloniști bulgari din Stara Zagora în 1832, născută în satul Glavan, regiunea Odesa din Ucraina. În ebraică, numele ei înseamnă "porumbel" și este o poreclă moștenită din partea mamei sale de familie.

"Sunt ca un porumbel al păcii", afirmă cu zâmbetul pe buze Ludmila, numele ei de naștere care a rămas doar pe un document. Picturile ei sunt o provocare emoțională pentru noi toți, dar nu vă imaginați peisaje pastorale în culori. În ultimii 13 ani, Щona a lucrat la un proiect științific și artistic dedicat celor trei perioade de foamete majore din URSS din prima jumătate a secolului XX și oamenilor care și-au pierdut viața în aceste perioade. Cea mai recentă expoziție a artistei, "Foametea", de la Galeria Națională "Cuadrat 500" din Sofia, care poate fi vizitată până la 27 noiembrie, face parte din acest program și a fost realizată cu sprijinul Ambasadei Ucrainei în Bulgaria. "Pentru că foametea este adesea rezultatul războiului", spune Yona Tukuser în studioul Radio Bulgaria.

Totul a început în 2007, când tânăra a sosit la Sofia pentru a studia pictura la Academia Națională de Arte. Apoi, în timpul discuțiilor și conversațiilor informale cu colegii ei de clasă, care erau foarte curioși în legătură cu bulgarii din Ucraina, a început să le povestească despre evenimente și perioade din istoria lor.

"Și apoi le-am povestit despre una dintre cele mai întunecate povești pe care compatrioții mei le-au trăit după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1946, Basarabia a fost anexată de către URSS și a început colectivizarea, toți bărbații apți de muncă fiind trimiși în lagărele de muncă din Siberia și Urali. În așezări au rămas în principal femei, copii și bătrâni. Au început să se înființeze colhozuri (ferme colective), dar bulgarii au refuzat să facă parte din ele și, pentru a-i forța să facă acest lucru, li s-a luat hrana - cereale și animale. Cei care au refuzat totuși să se alăture colhozului au fost lăsați să moară de foame. Marea mea surpriză a fost că colegii mei nu cunoșteau această poveste, pentru că în această perioadă peste 100.000 de bulgari au murit de foame în Basarabia, adică 1/3 din întreaga populație etnică a regiunii Odesa."

Tocmai această ignoranță a istoriei din partea tinerilor bulgari din patria lor strămoșească a determinat-o pe Yona să înceapă Proiectul Foametea în 2009, prin intermediul artei și al picturii. Un an mai târziu, a prezentat prima expoziție a seriei, dedicată în special perioadei 1946-1947. Picturile au fost expuse și la sediul Națiunilor Unite din New York, stârnind interesul publicului și aprofundând explorările documentare ale artistului.

"Fiecare tablou este un document istoric, pentru că am lucrat cu documente de arhivă din Izmail, Odessa, am căutat povești personale ale unor persoane anume, pentru că pentru mine nu este vorba doar de statistici", spune Yona. Astfel, mergând mai departe în timp, a analizat alte două perioade de foamete în Uniunea Sovietică - 1932-1933, care a avut loc în principal în Ucraina, și prima descrisă în 1921-1922. Ea a constatat singură că acestea erau rezultatul aceleiași politici de stat.

"În 2018, am vizitat o serie de sate bulgare din Ucraina și am realizat interviuri video cu 86 de persoane care au fost martori direcți ai evenimentelor din trecutul nostru. Mi-au povestit cum au trăit ei foametea și am găsit aceeași formulă care era aplicată în principal asupra omului din sat pentru a-l controla. Vorbim despre un război împotriva țărănimii din întreaga Uniune Sovietică. Oamenii din orașe aproape că nu erau conștienți de ceea ce se întâmpla în mediul rural, unde oamenii erau supuși unor condiții inumane de existență. Când am vorbit cu bulgari în vârstă și i-am întrebat: "Ce este mai groaznic, războiul sau foametea?". Toți mi-au răspuns - foamea. Am fost îngrozită de acest fapt, pentru că nu bănuiam că există ceva mai teribil decât războiul. Dar există - foametea, care este o consecință a războiului și reprezintă o amenințare pentru întreaga lume."

Războiul de astăzi din Ucraina o găsește pe Yona în satul ei natal, unde s-a întors după 10 ani de peregrinări prin New York, Roma și Londra. În momentul în care a terminat de renovat un hambar transformat în studio și a cumpărat 80 de pânze mari care urmau să fie ultimele picturi ale Proiectului Foamea, au început loviturile războiului. S-a întors la Sofia, iar istoria și-a continuat cursul.

"Pacea este o responsabilitate colectivă și unii ar putea spune că este treaba politicienilor, oamenilor obișnuiți nu le pasă. Dar atunci când toată lumea se teme de detonarea bombelor nucleare, aceasta afectează pe toată lumea. Toată lumea simte ceea ce se întâmplă în țara mea. Există un singur tablou în expoziția mea - ultimul pe care l-am creat cu câteva zile înainte de vernisaj. Este povestea unui băiat de 6 ani din Mariupol, rămas orfan după ce părinții săi au fost uciși în război. Acest copil a petrecut trei săptămâni într-un adăpost antiatomic din orașul său natal. Și a povestit că îi era atât de foame încât a început să mănânce jucăria prietenului său din adăpost. Asta e foamea de azi. Am trăit emoțional acest lucru de-a lungul celor 13 ani de lucru la acest proiect și nu vă pot spune ce groază am simțit când am auzit această poveste. Aceasta este o crimă împotriva acestor copii din Ucraina."

Yona este convinsă că, prin mijloacele artistice pe care le folosește, poate atinge mai ușor și mai direct inimile oamenilor de astăzi, contemporanii ei, și îi poate aduce înapoi în trecut. La fiecare dintre tablourile sale din "Cuadrat 500" a pus o placă cu un titlu care reprezintă numele unui document din arhivă sau al unei persoane pe care a intervievat-o și un text care a inspirat-o. Ea a prezentat fapte și detalii despre care spune că ar fi greu de găsit în documentele oficiale. Un document spiritual sigilat, așa își descrie ea munca.

"Văd încă o societate latentă. Prin expoziția mea, vreau să pun în lumină o parte a istoriei care nu este prea cunoscută, dar care se repetă. Bulgarii vor învăța multe lucruri noi despre trecut și vor avea ocazia să aibă o viziune mai reală asupra lumii de astăzi. Și, în ciuda diferențelor dintre noi ca națiuni, există ceva care ne unește - sentimentele și simțurile noastre. Sunt exact la fel. Iar mesajul meu în cadrul expoziției este: "Să lăsăm suferința să servească mai degrabă la unire decât la dezbinare și antagonizare"."

Negocierea este în curs pentru ca expoziția Foamea să fie prezentată în galerii și muzee naționale din Italia, Germania și Marea Britanie, dar până atunci, Yona Tukuser va continua să picteze la Sofia, în speranța că proiectul său va ajunge la final.