Cinci actrițe cu fețele însângerate și înțepenite în spasme lansează un strigăt de ajutor în centrul capitalei. Asumându-și rolul de victime, ele lansează #nesisama, o campanie împotriva violenței domestice împotriva femeilor. Afișele cu imagini de prim-plan și mesaje scurte sunt amplasate în inima Sofiei - în grădina din fața "Kristal" - pentru a ajunge la absolut toată lumea. Pentru că și martorul indirect al violenței este la fel de responsabil ca și făptuitorul și poate salva vieți prin acțiunile sale.

"Viața este un dar! Fiecare trebuie să se debaraseze de el însuși. Nimeni nu are dreptul de a dispune de viața altcuiva prin violență! Viața poate fi frumoasă, îndrăznește să o iei în propriile mâini!", se arată în apelul actriței Silvia Petkova.

Din păcate, nu o va ajuta pe Eugenia să își îmbrățișeze din nou copilul, pentru că a fost strangulată de soțul ei și aruncată într-o valiză într-o groapă de zgură. Dar campania poate inspira speranța că există o altă cale pentru victime și mâini întinse gata să le ofere sprijin.

În Bulgaria, potrivit ONG-urilor, una din trei femei este supusă violenței domestice, fie ea fizică, psihică sau emoțională. Aceasta înseamnă că aproximativ un milion și 250 de mii de femei bulgare sunt victime ale unui anumit tip de abuz.

Se pare că Bulgaria este singura din Uniunea Europeană care nu deține statistici oficiale privind victimele violenței domestice. În același timp, fenomenul se înrăutățește atât în această țară, cât și în întreaga lume. Cu toate acestea, problema rămâne de multe ori neauzită, neînțeleasă, închisă în familie, motiv pentru care campania proactivă #nesisama urmărește nu doar să determine victimele să caute ajutor, ci și să implice societatea în această problemă "multistratificată", în cuvintele organizatorilor.

"Este foarte dificil să arăți sufletul, deoarece majoritatea victimelor fie nu își dau seama că sunt victimele unui abuzator, fie îl ascund din cauza rușinii, a fricii și a unei mari neînțelegeri din partea celorlalți", spune Antonia Donceva-Donya. Make-up artist de profesie, ea pune stigmatul violenței în spatele ușilor închise pe chipurile actrițelor Biliana Gheorghieva, Daria Simeonova, Desislava Bakardjieva, Ioana Bukovska-Davidova și Silvia Petkova.

"O mare parte a societății noastre crede că victima este de vină, că și-a făcut-o cu mâna ei", adaugă ea. Dar problema este extrem de gravă și până când nu vom realiza că un singur caz de violență este foarte mult, lucrurile nu se vor schimba."

În multe cazuri, oamenii care asistă la violențele din casele vecine prin țipete și strigăte rămân indiferenți.

"Unul dintre obiectivele noastre este să trezim empatia în societate", continuă Antonia Donceva, "astfel încât oamenii să înțeleagă că, atunci când sunt martori la violență și nu fac nimic, devin de fapt complici ai agresorului. Este foarte ușor să auzi o femeie, un bărbat sau un copil țipând în spatele unei uși încuiate și să suni la 112. Pentru că acea acțiune poate salva o viață, poate fi ceva extrem de semnificativ și important în viața noastră."

Birocrația și modul în care oamenii de dincolo de linia telefonică au răspuns la alerta victimei au insuflat adesea și mai multă nesiguranță și teamă.

"Imaginați-vă de ce curaj enorm este nevoie pentru ca o femeie sau un copil aflat în real pericol de moarte să sune la 112", subliniază Antonia Donceva. Se pierde foarte mult timp și de aici apare următoarea problemă, pentru că atunci când polițistul vine la adresă, victima este liniștită că a sunat la numărul de urgență. Totuși, acest lucru nu o protejează dacă nu a depus ulterior o plângere la poliție. Nimeni nu informează deloc victimele că, pe lângă apelul la 112, trebuie să se prezinte și la cea mai apropiată secție de poliție din district. Dar, de multe ori, atunci când plângerea este făcută noaptea, seara târziu, într-o vineri, sâmbătă, duminică, nu este depusă. Și ajungem într-un cerc vicios în care mai întâi sunăm, apoi mergem la poliție și, pe deasupra, verificăm dacă plângerea noastră a fost înregistrată."

O picătură de speranță, o picătură de încredere și un început de determinare sunt toate lucrurile pe care victimele le pot extrage din mesajele pozitive de pe afișele din grădina din fața Crystal. Dacă le citesc și se recunosc în fețele desfigurate, poate că își vor da seama de asta:

"Nu e înfricoșător să evadezi, e înfricoșător să rămâi, iar viața de afară e minunată!".

Că: "Lumea este mult mai mare decât un pumn scos. Puteți pleca astăzi și să trăiți în lume!".

Că: "Nu se va schimba și nu-l poți salva, dar te poți salva pe tine însuți!".

Foto: stolica.bg