La mijlocul secolului al XX-lea, zeci de sate bulgare s-au scufundat definitiv sub ape, iar locuitorii lor au fost strămutați cu forța de pe pământurile natale. Guvernul comunist a început să construiască baraje într-un ritm rapid, dar cu prețul unor vieți omenești secționate.

În zilele noastre, nu se știe aproape nimic despre aceste bucăți fantomatice de pământ bulgăresc rămase pe fundul barajelor. În unele locuri, ruinele triste ale bisericilor sau ale cimitirelor încă se profilează deasupra apelor, sugerând un sentiment de tristețe și pierdere irevocabilă. Care a fost soarta acestor sate, ce s-a întâmplat cu locuitorii lor?

O echipă de la Institutul de Etnologie și Studii Folclorice din cadrul Academiei Bulgare de Științe  a pornit pe urmele "Patrimoniului submers" al Bulgariei pentru a ridica vălul trecutului.

Până în prezent, cercetătorii au identificat 23 de baraje, în timpul construcției cărora au fost strămutate peste 60 de sate, precum și cartiere cu câteva case. Cele mai multe dintre ele erau situate în zone muntoase înapoiate, nu aveau electricitate, drumuri, magazine, medici... Așadar, evacuările nu au fost întotdeauna forțate. Pentru mulți dintre ei, mutarea în regiuni mai prospere a însemnat modernizare și șansa la o viață mai bună, aflăm de la dr. Lina Gergova, șefa echipei de cercetare a Academiei Bulgare de Științe. Unde a fost corect, unde nu, acești oameni au fost despăgubiți de către stat.

Unora li s-au oferit locuințe, alții au primit compensații financiare sau posibilitatea de a cumpăra materialele de construcție rare din regimul sovietic la prețuri mai mici. "Din păcate, unii dintre proprietarii de terenuri arabile au fost despăgubiți la o valoare foarte mică. În plus, și-au pierdut calitatea de membru al TKZS (cooperativele agricole din vremurile socialiste - nota traducătorului), ceea ce le-a afectat grav statutul financiar și social în timpul socialismului", spune Dr. Lina Ghergova. Echipa ei s-a întâlnit cu zeci de descendenți ai expatriaților și a adunat povești ale oamenilor care nu au putut accepta separarea de casa și pământurile lor ancestrale.

"Avem povești despre cum nu au vrut să plece, despre cum nu credeau că barajul va ajunge cu adevărat în casa lor și au stat până când apa le-a înconjurat casa, de exemplu într-unul dintre satele din baraj. "Iskar". Și avem dovada unei familii care, când se construia barajul "Iovkovții", a refuzat să părăsească satul și s-a stabilit într-un butoi imens de vin, pentru că toate casele au fost distruse până când au fost evacuați cu forța de acolo" - spune Ghergova.

Oamenii își demontau singuri casele pentru a păstra materialul de construcție. Apoi au lăsat excavatoarele să intre pentru a nivela partea inferioară a barajului. Abia atunci apele tulburi ale barajului au alunecat, înghițind inexorabil memoria satului "pentru locuitorii săi". Dar structurile bisericilor au rămas, ca niște santinele ale memoriei pierdute.

"Explicația este mult mai pragmatică - pur și simplu nu era nimeni care să compenseze și să-l facă să distrugă biserica. Dar avem și cazuri de biserici care au fost aruncate în aer, cum ar fi cea din satul Iovkovți, în barajul cu același nume, sau templul din satul Dareț, în barajul "Studen Kladeneț". Iar în ceea ce privește cimitirele - uneori oamenii strângeau rămășițele rudelor lor și le duceau cu ei. De exemplu, locuitorii din Zhrebchevo au dezgropat oasele, le-au adunat într-un osuar și le-au îngropat lângă un motel. Acolo au amplasat și un monument comemorativ al satului. Dar începe construcția în jurul motelului, dispare placa memorială și nu știm ce s-a întâmplat cu osuarul", explică doctorul Lina Ghergova.

Unele dintre sate erau situate în apropierea malurilor barajelor în construcție, așa că autoritățile le-au strămutat din motive de igienă și de transport. După un timp, și ei s-au scufundat în uitare.

"Este foarte trist că satele au fost distruse, dar nu trebuie să uităm de avantajele enorme pe care barajele le aduc nu numai pentru alimentarea cu apă în gospodării, ci și pentru electrificarea Bulgariei, alimentarea cu apă industrială, agricultura irigată - este o bogăție uriașă. Poate că a meritat acest sacrificiu. Și așa au fost convinși oamenii că trebuie să se sacrifice pentru binele comun. Au existat chiar și astfel de cântece, deși cântece de propagandă, care au fost propagate pe principiul folclorului. De exemplu, am găsit cântece în limba turcă înregistrate în 1954 despre beneficiile barajului. "Studen Kladenets" și cât de frumos va fi când oamenii vor avea un baraj și apă pentru toată lumea" - spune Dr. Lina Ggergova.