La 28 noiembrie, Albania își sărbătorește sărbătoarea națională. Aceasta este ziua în care, în 1912, la Vlora, Ismail Kemali a ridicat steagul național și a proclamat independența Albaniei față de Imperiul Otoman. Marea Adunare Națională istorică se deschide cu 37 de delegați. Acest act are loc în ajunul Primului Război Balcanic. Odată cu încheierea Tratatului de la Londra din 1913 între Uniunea Balcanică și Imperiul Otoman, care a suferit o înfrângere, este recunoscută înființarea statului albanez.

Sărbătoarea națională a Albaniei este cunoscută și sub numele de Ziua Drapelului. Cu 469 de ani înainte de această dată, în 1443, tot pe 28 noiembrie, steagul roșu cu vulturul negru cu două capete a fost arborat deasupra cetății Krujë de către George Kastrioti Skanderbeg.

Deși putem vorbi de relații oficiale între Bulgaria și Albania după declararea independenței Albaniei la 28 noiembrie 1912, acest lucru nu înseamnă că înainte de această dată nu au existat contacte între bulgari și albanezi.

Activitatea coloniei albaneze din Sofia la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este de mare importanță. Mulți patrioți albanezi care au luptat pentru independență s-au refugiat în Bulgaria. O parte importantă a dezvoltării activității culturale a poporului albanez în această perioadă a fost înființarea tipografiei Mbrotasia în urmă cu 125 de ani la Sofia.

În ultima etapă a renașterii albaneze, colonia albaneză din Sofia, Societatea Dashira și tipografia Mbrotasia, pe lângă activitățile politice, organizatorice, național-revoluționare, culturale, educaționale și literare, au desfășurat și o amplă activitate editorială.

Importanța cărților albaneze și a manualelor școlare publicate în Bulgaria pentru dezvoltarea educației este mare. De la înființarea tipografiei Mbrotasia în 1897 și până la eliberarea Albaniei în 1912, colonia albaneză din Sofia a fost principalul furnizor de cărți literare și manuale pentru școlile și populația albaneză.

Timp de mulți ani, președintele Societății Culturale Albaneze din Bulgaria "Dashira" a fost emigrantul albanez Lazar Yankov Grabova, tatăl artistei Lika Yanko, născută în Bulgaria. Lucrările sale unice sunt expuse la Galeria Națională de Artă din Sofia. Picturile sale sunt foarte apreciate în străinătate, iar unele dintre lucrările sale sunt deținute de cunoscători de artă străini. Din 2021, promenada centrală din parcul orașului Belsh poartă numele talentatului artist bulgar cu rădăcini albaneze.

Într-unul dintre cele mai sudice colțuri ale Bulgariei, în regiunea Ivailovgrad, se află singurul sat albanez din Bulgaria - Mandrița. A fost fondat în 1636 de către mandragi albanezi. Vorbirea populației albaneze locale a fost păstrată pentru posteritate în prima carte de fraze cu dialectul albanez local, publicată în 2015 în Bulgaria.

La 12 octombrie 2017, diaspora bulgară din Albania a primit drepturi egale cu celelalte comunități etnice din țară. Gheorghi Stoikov Rakovski (1821-1867), care a fost nu numai revoluționar, ci și istoric și lingvist, a dezvoltat în lucrările sale teza că bulgarii sunt populația autohtonă a Balcanilor - o opinie care a fost susținută și de istoricul Gancho Țenov (1870-1949) la începutul secolului XX. Prof. Asen Cilinghirov (1932-2022), în cartea sa "Jurnal albanez", descrie toate antichitățile bulgare de pe teritoriul Albaniei de astăzi.

În 2022, pe lângă cea de-a 110-a aniversare a declarării independenței Albaniei, la care Bulgaria a avut și ea o contribuție modestă, este și cea de-a 100-a aniversare a stabilirii relațiilor diplomatice între cele două țări. Nu există probleme deschise sau neînțelegeri între țările noastre. Bulgaria a sprijinit integrarea Albaniei în NATO, iar astăzi este unul dintre cei mai activi susținători ai aderării țării la UE.

În Bulgaria, aniversarea independenței Albaniei este sărbătorită printr-o serie de evenimente culturale:

• Evenimentele artistice albaneze de la Sofia ca o punte între două națiuni prietene