"Au venit zile mai bune pentru Prespa. În momentul în care Stoian Glaușev a venit în oraș, marea ciumă tocmai trecuse. A fost o perioadă atât de grea - nu exista scăpare, iar mulți prespani au fugit în sate, în munții din jur, întorcându-se acolo de unde au venit strămoșii lor."

Rădăcinile, familia și istoria sunt fundația fermă pe care se stă pentru a face față vremurilor dificile. Cuvintele cu care începe partea a doua a "În vremuri întunecate" a unuia dintre cele mai cunoscute romane bulgare "Sfeșnicul de fier" pun în cuvinte ideea de înviere a credinței umane în viața de zi cu zi. Scris de Dimitar Talev la mijlocul secolului trecut, romanul marchează începutul așa-numitei tetralogii prespană a autorului, alături de ”Clopotele Prespane”, ”Ilinden” și ”Vă aud vocile”, și reprezintă prima și unica epopee de anvergură și profunzime din literatura bulgară despre Răscoala de la Ilinden-Preobrajenie și lupta bulgarilor pentru independența ecleziastică, seculară și politică. 

Un model literar în istoria bulgară autohtonă, Dimitar Talev a scris în anii de izolare în satul Lukovit, după persecuția politică și represiunea din cauza poziției sale privind "chestiunea macedoneană" în Bulgaria socialistă. În timpul vieții, el însuși spunea că personajele din romanele sale nu aveau prototipuri reale, ci erau imagini colective ale Vieții. Personalități impresionante din copilăria sa din orașul natal Prilep, astăzi în Republica Macedonia de Nord, care, potrivit multor cercetători ai operei sale, este și orașul fictiv Prespa din cărți. Casa tatălui său și curtea acesteia sunt locul în care se desfășoară "patimile" familiei Glaușevi.

Astăzi, fiecare bulgar cunoaște "Sveșnicul de fier", romanul este studiat la școală, iar Dimitar Talev este descris în repetate rânduri ca fiind ultimul om al Renașterii din zilele noastre.

O altă poveste este cea a casei scriitorului din Prilep. Acea bucată de pământ din Balcani, pe care s-a născut talentul, un secol mai târziu a fost lăsată în uitare. "Ar trebui să fim fericiți că această casă a supraviețuit până în zilele noastre", a declarat pentru BNR Manol Peikov, editor și acum membru al celei de-a 49-a Adunări Naționale. După numeroase campanii de caritate pentru a ajuta victimele războiului din Ucraina și cutremurele din Turcia, Peikov "îmbrățișează" o nouă cauză - răscumpărarea casei lui Dimitar Talev din Prilep.

"Pe parcursul anului trecut, peste 17 mii de oameni au avut încredere în mine și am reușit să strâng peste 3 milioane de BGN pentru diferite cauze. Am decis că, dacă statul este pasiv, cineva trebuie să fie activ, iar acel cineva este societatea civilă. Din moment ce atât de mulți oameni au încredere în mine, sunt obligat să iau unele măsuri. Suntem doar norocoși că această casă a supraviețuit până în prezent. Fațada sa originală a fost păstrată, dar, din păcate, casa în sine se află într-o stare foarte gravă. Acoperișul are scurgeri de apă. Totul este foarte serios degradat, curtea de asemenea, dar casa rezistă. Nu este încă în pericol să se distrugă. Este vorba despre 2/3 din casă. Cealaltă 1/3 a ajuns la un alt proprietar prin moștenire. Șansa noastră acum este să cumpărăm aceste 2/3. Apoi, pas cu pas, dacă este posibil, să achiziționăm și restul de 1/3. Dacă este posibil - să restaurăm casa și să o păstrăm pentru posteritate. Acesta este un monument bulgăresc foarte important", a declarat Peikov reporterului Spas Krainin. 

Snejana Aceska a dobândit casa ca moștenire de la familia răposatului ei soț, care a cumpărat-o de la mama lui Talev (familia acestuia era cunoscută în Prilep sub numele de familie Palislamovi) în 1926. În mod surprinzător, Dimitar Talev este aproape necunoscut în Macedonia de Nord, chiar și în Prilep, orașul său natal, explică Manol Peikov. Snejana, care s-a stabilit în casă la începutul anilor 1970, a aflat, spune ea, destul de întâmplător în ce casă locuia, datorită unui profesor de la liceul "Dimitar Talev" din Plovdiv, care a contactat-o cu rugămintea de a vizita casa cu un grup de elevi. De atunci, mii de bulgari au venit să se închine la casa natală a scriitoarei.

Există, de asemenea, o dorință de a cumpăra proprietatea de la statul turc. Înainte ca familia lui Dimitar Talev să achiziționeze locul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, acesta a fost deținut de un bey turc, iar casa este importantă și din punct de vedere al istoriei turcești, spune Manol Peikov. Dar, potrivit acestuia, însăși proprietara, Snezhana Aceska, este profund convinsă că vechea casă ar trebui să fie proprietate bulgară, deoarece importanța ei pentru Bulgaria este mult mai mare.

De-a lungul anilor, diverse organizații și personalități bulgare au încercat să cumpere casa și să trezească conștiința statului. "Până acum, acest lucru nu a funcționat din motive administrative și din cauza unei diferențe de valori", spune editorul. Dar societatea civilă, pe care o mobilizează prin eforturile sale, este pe drumul cel bun. În mai puțin de o lună, Fundația Manol Peikov și prietenii a reușit să strângă peste 180 de mii de leva, suficient pentru a răscumpăra aceste 2/3. Inițial, prețul casei a fost stabilit la 100 de mii de euro, dar într-o discuție privată cu Manol Peikov și cu asigurarea că aceasta va ajunge în mâinile bulgarilor, Snezhana Aceca a fost de acord să reducă suma solicitată la 80 de mii de euro.

"Mi-aș dori să putem aduna mai multe resurse pentru a face o ofertă semnificativă pentru cealaltă 1/3 și să începem să lucrăm la planurile de restaurare. Este bine să avem o resursă preliminară pentru asta. Cu siguranță că fondurile sunt suficiente pentru ca eu să mă întorc la Prilep cu avocații mei pentru a verifica încă o dată dacă fundația bulgară poate deveni proprietara proprietății și a terenului de sub casă, ceea ce este, de asemenea, foarte important, și că nu este necesară o fundație macedoneană. Este important pentru mine ca totul să se facă în cel mai transparent și direct mod posibil. Acest lucru este important și pentru oamenii care au încredere în mine, urmăresc proiectul și donează pentru el" - explică Manol Peikov, ales deputat cu preferințe civice în cadrul votului din Plovdiv. El adaugă că, pentru el, faptele sunt cele care definesc intențiile unei persoane sau ale unei organizații. Și ca un ecou răsună deviza Apostolului Libertății Vasil Levski - "Faptele sunt necesare, nu cuvintele":

"Dorința mea, în special, este ca această casă să devină o reședință a scriitorilor și traducătorilor. Acesta este un format foarte frumos, pentru că permite ca lucrurile să fie făcute într-un mod semnificativ, uman. Aduce calitate, deoarece atunci când unii oameni talentați petrec două, trei săptămâni sau o lună într-un loc, se conectează cu acesta și devine parte din memoria lor și, de foarte multe ori, apare în opera lor. Cu siguranță ar fi bine ca o parte din casa pe care o răscumpărăm, care are în total 15 camere, cel puțin două sau trei dintre ele să fie rezervate pentru un muzeu, astfel încât oamenii care o vizitează să poată vedea nu doar fântâna din curte și piatra în care este sculptat numele lui Tale Palislamov, tatăl lui Dimitar Talev, și anul - 1898 -, ceea ce este minunat în sine, ci și să intre înăuntru, să pună piciorul pe acest teren și să privească colecția simbolică. 

Aceasta este ideea inițială, dar depinde, desigur, foarte mult de conversațiile noastre cu localnicii, de regulile și legislația Republicii Macedonia de Nord."

Text Vesela Krâsteva (interviu realizat de Spas Krainin, BNR-Horizon)

Fotografii BGNES, Facebook / Manol Peikov