În nord-estul Bulgariei, râul Rusenski Lom și afluenții săi – Cerni, Beli și Malki Lom – au sculptat un peisaj stâncos și accidentat, cu peșteri ascunse și văi liniștite, unde singurul sunet este cel al cântecului păsărilor. Oamenii s-au stabilit în aceste canioane de-a lungul secolelor, lăsând în urmă urme misterioase – zeci de mănăstiri, chilii și biserici rupestre, ascunse departe de privirile oamenilor, în valea râului Lom și a afluenților săi. Pe lângă renumitele biserici rupestre din Ivanovo și mănăstirea Basarbovo, în zonă există o serie de alte biserici la care se poate ajunge doar pe poteci abrupte.

În alte părți, de exemplu în complexul mănăstiresc de lângă satul Beleanovo, vedem chilii săpate în stâncă la o înălțime de 35 de metri. Evgheni Gheorghiev, curator la Muzeul Regional de Istorie din Ruse, studiază aceste minuni ale stâncilor de mulți ani:

”Datorită inițiativelor voluntarilor de a menține valea practicabilă, turiștii pot ajunge la unele situri fascinante”, spune Evgheni Gheorghiev. ”Un astfel de exemplu este mănăstirea Marele Nisovo de pe râul Malki Lom, la aproximativ 6 kilometri de satul Nisovo, punctul de plecare al unui traseu minunat care duce la mănăstirea rupestră. Pe drum, excursioniștii trec pe lângă mănăstirea Mică Nisovo, probabil parte a unui centru rupestru mai mare. A fost construită o Via Ferrata (o rută de fier cu frânghii metalice fixe, poduri, scări și balustrade care ajută călătorii să se deplaseze în siguranță prin munți pentru a ajunge la puncte greu accesibile – nota redacției), care poate fi urmată – cu un ghid și echipamentul necesar – pentru a ajunge la o biserică bine conservată, fără picturi murale, dar cu o absidă și un altar bine conservate.

În încă 10-15 minute, călătorii ajung în partea principală a mănăstirii Marele Nisovo, iar dacă urcă vechile scări monahale, pot ajunge la biserica principală. De-a lungul râului Beli Lom se mai află o biserică rupestră – Călugărița cu un altar bine conservat, numeroase chilii, picturi murale și o inscripție cu numele Ispor – o formă comună a numelui lui Khan Asparuh (fondatorul statului bulgar – nota redacției). În apropierea gurii râului Cerni Lom se află o altă mănăstire rupestră – Gramoveț – cu un drum ușor de parcurs, balustrade și una dintre cele mai spațioase biserici rupestre cu cupolă – ceva rar întâlnit la acest tip de biserici.

În jurul orașului medieval Cerven se află un complex monahal – un grup de biserici săpate în stânci, continuă Gheorghiev. Una dintre ele este Moskov Dol, cu o biserică și picturi murale datând din secolul al XIV-lea, precum și mănăstiri cărora localnicii le-au dat nume – Marea Mănăstire Cerească), Mica Mănăstire Cerească, Cerb, Biserica Mănăstirii, etc. Se crede că aici a existat o mare mănăstire ortodoxă. Complexul este dovada că în perioada celui de-al doilea Regat Bulgar (1185-1396) exista o viață monahală foarte organizată. Cronologia bisericilor rupestre este dificil de stabilit, având în vedere că nu există straturi culturale, deoarece acestea au fost săpate direct în stâncă, ceea ce face datarea mai dificilă, spune Evgheni Gheorghiev.

”Ce putem spune în linii mari este că aceste biserici și mănăstiri au apărut probabil în antichitatea târzie – secolele IV-VI – dar că au fost reutilizate de mai multe ori, sau cel puțin unele dintre ele. Ceea ce este 100% sigur este că mănăstirile rupestre erau folosite încă din timpul Primului Regat Bulgar (881-1018), deși au înflorit cu adevărat în timpul celui de-al Doilea Regat Bulgar, probabil datorită sprijinului regal. Mănăstirea Ivanovo a fost fondată printr-o donație generoasă a țarului Ivan Asan al II-lea. Multe dintre graffiti, inclusiv datarea picturilor de pe pereți, arată că multe dintre mănăstirile rupestre datează din această perioadă sau au fost reutilizate în această perioadă. Isihasmul ca practică oficială datează din secolul al XIV-lea, dar acest tip de viață monahală în izolare a existat de fapt încă din primele veacuri ale creștinismului – o practică pe care, în perioadele ulterioare, călugării individuali au aspirat să o readucă. Așadar, exista un proto-isihasm latent chiar înainte de a se răspândi oficial în această țară. Fără nicio îndoială, fondatorul isihasmului, Sfântul Teodosie din Tarnovo, a trăit o perioadă în Valea Lom, există dovezi în acest sens”, concluzionează Evgheni Gheorghiev.

Tradus și publicat de Vlad Mitev

Fotografii: Veneta Nikolova