”Mă frustrează faptul că bulgarii care trăiesc pe toate continentele plâng când interpretez melodia ”Țara mea, Bulgaria mea”. Vorbesc și cântă despre patria lor, plângând. Iar conducătorii noștri nu le pasă de asta...”, sunt cuvintele lui Emil Dimitrov, compozitor, textier și interpret al unuia dintre imnurile neoficiale ale Bulgariei. În deceniile de triumf scenic și creativ, el a fost un idol incontestabil, poate singurul artist bulgar care a trăit ca o vedetă în sensul hollywoodian al cuvântului. Avea o „echipă” formată din mai multe persoane care se ocupau de nevoile sale zilnice, iar singura lui ocupație era să compună muzică și să încânte publicul.

”Nu a căutat niciodată publicitate sau promovare, preferând să trăiască în propria sa lume. Și, apropo, dragostea lui pentru Bulgaria era foarte puternică, pentru că a avut mii de ocazii să rămână în străinătate și să-și continue viața într-un mod diferit, dar s-a întors întotdeauna în patria sa”, spune Emil Dimitrov-fiul într-un interviu pentru ziarul ”Galeria”.

Potrivit renumitului compozitor bulgar Mitko Șterev, Emil Dimitrov este pur și simplu... un geniu. Pentru că este creatorul și interpretul primelor cântece bulgare pe care le cântă toată lumea.

Cântecele de succes ale lui Emil Dimitrov din tinerețe nu sună pompos, academic sau ca o operetă, în stilul care a predominat în anii 1950 și 1960. Autorul lor nu are studii muzicale formale. Cântă minunat, cântă la acordeon și este dotat cu un talent melodic excepțional și un carismă incredibilă.

Calitățile sale au fost apreciate de Vasil Andreev – un actor din trupa Teatrului Tineretului, dotat cu talentul unui poet și cu un reflex ascuțit pentru procesele din artă și societate. Andreev a simțit nevoia unui repertoriu bulgar în genul cântecului popular și a evaluat șansele lui Emil Dimitrov, care, la acordeonul său, era tentat să compună propriile cântece cu un caracter sentimental-melancolic. În sezonul 1959-1960, Teatrul Tineretului a pus în scenă o piesă de teatru a lui Vasil Andreev, care i-a sugerat lui Emil să compună muzica pentru piesă. Aceasta a fost introducerea în cariera strălucită a lui Emil Dimitrov ca compozitor și cântăreț.

În 1960, Emil, în vârstă de 19 ani, a fost acceptat la Academia de Film, Teatru și Artă Dramatică Krastyo Sarafov, cu specializarea artă dramatică, dar a renunțat curând la studiile superioare. Primul concert la care a participat a avut loc în noiembrie același an. Pe 24 decembrie 1960, la cinematograful Petar Beron, Emil Dimitrov a prezentat pentru prima dată publicului piesa sa originală Arlekino, care în vara anului 1962 a câștigat premiul al treilea la Festivalul Internațional de Muzică din Sopot (Polonia). Acesta a fost primul premiu internațional pentru o piesă bulgară. Odată cu apariția cântecelor Arlekino, Semnalul Nostru, Rămas Bun în Felul Marinar, bulgarii au primit hituri pop în limba lor maternă.

În 1965, a fost lansat primul album solo al lui Emil, primul de acest gen al unui artist pop din Bulgaria. În 1968, a susținut un concert legendar pe stadionul Dinamo din Moscova, în fața a 80.000 de oameni. În 1969, a început să cânte în Franța.

1970 a fost anul în care a fost lansat al treilea album de studio al lui Emil Dimitrov, începând cu hitul cu același nume - Țara mea, cu versuri de Vasil Andreev, aranjament de Mitko Șterev și interpretare de Emil Dimitrov cu orchestra Albastru-Alb. Înregistrată și în franceză, iar mai târziu în germană, italiană și spaniolă, cu titlul „Monica”, piesa a devenit un hit european. Potrivit autorului textului bulgar, Vasil Andreev, unui manager francez i-a plăcut foarte mult piesa și a întrebat despre povestea din ea. Traducerea l-a convins că nu putea fi vândută în Franța cu textul original. Vasil Andreev a sugerat rapid o înlocuire - să se spună Franța în loc de Bulgaria, dar managerului nu i-a plăcut ideea. Apoi Andreev a făcut o altă sugestie și piesa, dintr-o dedicație nostalgică pentru Bulgaria, s-a transformat într-o mărturisire sentimentală către fata Monica. Fiul compozitorului susține că primul titlu a fost Cântec pentru Țara Mea și că a fost cântat și înregistrat pentru prima dată de Emil Dimitrov în franceză la Paris, în versiunea Monica. Se cunosc chiar și versiuni letone și japoneze, precum și una americană, în care se cântă ”Vreau să mă întorc în California”.

Emil Dimitrov nu a primit recunoaștere din partea Uniunii oficiale a compozitorilor bulgari, dar a fost acceptat ca membru al unei societăți profesionale similare în Franța. Melodiile sale au ocupat primele locuri în topurile din întreaga lume. În 1980, în onoarea împlinirii a 40 de ani și a 20 de ani de la începutul carierei sale creative, a fost organizat un concert de gală în sala Universiada din Sofia, la care au participat cele mai strălucite vedete ale muzicii: Vasil Naydenov, Margarita Hranova, grupul „Signal”... În aceeași seară, Emil Dimitrov a primit un disc de aur pentru contribuția sa specială la muzica pop - primul disc de aur al unui artist pop din Bulgaria.

În cele patru decenii de carieră creativă, Emil Dimitrov a lansat 30 de albume, a vândut 65 de milioane de exemplare, a compus 350 de cântece și a susținut peste 7000 de concerte pe trei continente. Nu a primit niciodată titlul onorific de „Artist al Poporului”, dar în 2000 piesa sa „Țara mea, Bulgaria mea” a fost declarată Piesa Secolului în Bulgaria, alături de Un Trandafir Bulgăresc de Dimitar Vâlcev.

În 2010, imnul lui Dimitrov a ocupat primul loc în topul noilor melodii al BG Radio „Marile 1000”.

Astăzi, opera lui Emil Dimitrov, supranumit adesea „Frank Sinatra al Estului”, este un simbol al spiritului bulgar, al dragostei pentru patria mamă și al nostalgiei compatrioților noștri din întreaga lume.

Fotografii: arhivă, arhivă personală, BGNES

Publicație în limba română: Vlad Mitev