Iosif Țankov – ”Pesen moya, obich moya” (”Cântecul meu, iubirea mea”)

Celebrat ca fondatorul muzicii pop bulgare moderne și adesea numit ”patriarhul” schlagerului bulgar, Iosif Țankov a fost o figură romantică irezistibil de fermecătoare, a cărei operă a modelat muzica populară a țării pentru generații întregi. Producția sa a fost remarcabilă nu numai prin volum – peste 500 de lucrări, inclusiv operete, muzică instrumentală, de dans, de film și de teatru, precum și cântece clasice –, ci și prin calitatea artistică.

Născut în 1911 în Ruse, unul dintre cele mai cosmopolite și bogate orașe din punct de vedere cultural din Bulgaria, Țankov a crescut într-o familie multilingvă, în care se vorbea franceză, germană și engleză, lecțiile de pian erau ceva obișnuit, iar discuțiile despre artă, literatură și filozofie erau la ordinea zilei. De la o vârstă fragedă, el a dat dovadă de o gamă largă de talente și interese. În timp ce studia la prestigiosul Robert College din Istanbul, a descoperit pasiunea pentru baschet și mai târziu a cofondat echipele naționale masculine și feminine ale Bulgariei. A rămas un filatelist dedicat pe tot parcursul vieții.

Iosif Țankov cu Pașa Hristova

Călătoria muzicală a lui Țankov a început la vârsta de șase ani, iar la doar 11 ani a început să experimenteze. La vârsta de 19 ani, a compus prima sa melodie originală, ”Vino cu mine la Hawaii”. În 1936, a devenit unul dintre fondatorii Radioului Național Bulgar, contribuind cu idei pentru numeroase programe muzicale și pentru copii. Între 1937 și 1941, a fost membru activ al extrem de popularului teatru muzical Odeon, unde a compus operete de succes, precum și valsuri, foxtroturi, rumbe și tangouri. Țankov a fost, de asemenea, coproprietar și manager al primei fabrici de discuri gramofonice din Bulgaria.

După instaurarea regimului comunist în Bulgaria, la 9 septembrie 1944, artiștii proveniți din familii proeminente, precum Țankov, au fost supuși presiunilor politice și au fost supuși restricțiilor în ceea ce privește activitatea lor. Muzica sa, etichetată drept ”burgheză”, a fost interzisă la radio și în spectacolele publice. El nu s-a întors la activitatea profesională până la începutul anilor 1950, când s-a alăturat companiei de înregistrări Balkanton, recent înființată — se pare că cu sprijinul personal al renumitului compozitor sovietic Aram Khachaturian.

Cele mai frumoase cântece ale lui Țankov au fost scrise în anii 1960, în colaborare cu poeții Dimitar Vasilev și Dimitar Tocev, și interpretate de unele dintre cele mai strălucite vedete ale muzicii pop bulgare, printre care Margret Nikolova, Gheorghi Kordov, Lili Ivanova și Pașa Hristova. Cu toate acestea, în 1967, juriul festivalului internațional de muzică pop ”Orfeul de Aur” a refuzat să acorde Marele Premiu celebrei piese ”Pesen moya, obich moya” (”Cântecul meu, iubirea mea”), cu versuri de Dimitar Vasilev, în ciuda popularității sale copleșitoare în rândul publicului.

Muzica lui Țankov a depășit granițele Bulgariei. Lucrările sale au fost interpretate și înregistrate de vedete internaționale precum Josephine Baker, Claudio Villa, Arturo Testa, Siegfried Walendy și Gilbert Bécaud. Astăzi, melodii precum ”Raze de lună”, „Sâmbătă seara”, ”Primăvara mea”, „O sută de chitare cântă”, ”Sărută-mă” și „Nori fără adăpost” rămân amintiri dragi pentru generațiile mai în vârstă și sursă de inspirație pentru tinerii artiști care continuă să le interpreteze în aranjamente noi și versiuni cover.

Cu toate acestea, ”Cântecul meu, iubirea mea” rămâne probabil cea mai iubită și mai durabilă dintre creațiile lui Țankov – nu numai hitul definitoriu al carierei sale și o marcă distinctivă în repertoriul marii cântărețe bulgare Iordanka Hristova, ci și o piatră de temelie a muzicii bulgare în ansamblu.

”Această melodie mă urmărește pretutindeni; este inseparabilă de mine, este marca mea distinctivă”, a declarat Hristova într-un interviu acordat bTV. ”Unii jurnaliști mă numesc chiar „doamna Cântecul meu, iubirea mea””, ceea ce mi se pare flatant. Țankov a fost un gigant: o figură multifacetată și profund semnificativă. Ador această melodie. Ea rezonează universal; emoționează oamenii pentru că vorbește despre ceva mai amplu – nu doar despre viața privată, ci despre ceva mai uman și mai global. Ea transmite un mesaj diferit. Este o melodie excepțională: Cântecul meu, iubirea mea. Punct. Nu e nevoie de explicații.”