Criticul de film român Marian Țuțui a editat în română un articol pe blogul româno-bulgar Podul Prieteniei în care privește spre cinematografia din Balcani și în special spre cea bulgară din vremurile noi. Țuțui observă că bulgarii au fost foarte inventivi în unele pelicule documentare, făcând haz de necaz, prezentând povești absurde, care folosesc umor negru și redau situațiile triste astfel încât să se elibereze de impasul emoțional.
Un exemplu foarte reușit de cinematografia documentară bulgară este pelicula ”Al cui este acest cântec?” de Adela Peeva. Ea arată cum același cântec popular este considerat în fiecare stat balcanic ca aparținând lui, cu un text în limba respectivă, și este imposibil de judecat care e sursa originară a cântecului.
Un alt exemplu de cinema documentară bună este filmul Gheorghi și fluturii al regizorului Andrei Paunov, care se ocupă de o clinică pentru oameni cu dizabilități mentale și de eforturile principalului său doctor de a găsi feluri de a îmbunătăți viața pentru oameni din adăpost.
De asemenea, pentru publicul român ar putea fi interesant filmul lui Kostadin Bonev despre soarta Sulinei, orășelul din Delta Dunării. Deși străin, Bonev a explorat Delta Dunării cu răbdarea unui pescar și, ca atare, a reușit să descopere esența micului oraș și să producă un alt documentar notabil, Europolis, orașul din Deltă (Europolis – gradăt na deltata, 2010). Filmul lui Bonev merită văzut împreună cu documentarele despre Sulina produse anterior de români: Porto Franco (Anca Damian, 2001) și Asta e (Thomas Ciulei, 2001). Filmul lui Bonev se bazează pe imagini de arhivă și interviuri contemporane care contribuie la o investigație aprofundată a locuitorilor care se simt uitați de autorități. Astfel, documentarul său devine mai obiectiv, în timp ce documentarele românești par prin comparație mai lirice.
Concluzia lui Țuțui:
”Prin urmare, cineaștii balcanici s-au orientat aproape inerent spre o viziune oximoronică și spre comedia neagră. Comedia neagră presupune umor derivat din subiecte considerate improprii și prea serioase pentru a fi tratate comic, cum ar fi moartea, războiul și sărăcia. Kusturica și alți regizori ex-iugoslavi, precum și bulgarul Dimitar Mitovski au dovedit că subiectele serioase pot produce umor, iar realitatea contrastelor balcanice poate fi redată stilistic prin oximoron. Evident, cineaștii și-au imaginat că disfuncționalitatea societăților în tranziție include forme ale absurdului pe care le pot sublinia prin ironie și umor. Românii au recurs cu succes la un stil cinematografic sever asemănător cu neorealismul italian, în timp ce bulgarii au fost, până acum, dornici să observe și mai puțin să inventeze și, prin urmare, viziunea lor cinematografică se caracterizează prin documentare impresionante. Nu întâmplător, unele dintre aceste documentare au același umor negru al filmelor de ficțiune ex-iugoslave.”
Foto: arhivă personală
La Institutul Național de Arheologie cu Muzeul din cadrul Academiei Bulgare de Științe din Sofia, încep astăzi Zilele Patrimoniului Arheologic Croat, care vor dura până la 8 noiembrie. Organizatorii evenimentului sunt Ambasada Croației în Bulgaria,..
„Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu uimitoarea calitate de a visa și noi am visat chiar aici, la Muzeul Getty, să se audă în bulgară despre deschiderea unei expoziții uimitoare. O expoziție dedicată unui popor străvechi, o expoziție care spune multe - nu..
„Boris Hristov - Ambasador al cântecului bulgăresc”, este titlul concertului cântărețului de operă Plamen Beykov și al pianistei Bozhena Petrova, care va avea loc în această seară în Studioul I al Radioului Național Bulgar. „Programul este o încercare..
