"Nu eu am ales Bulgaria, ci ea m-a ales pe mine!". Așa începe conversația noastră cu un irlandez inspirat, îndrăgostit de Chepelare și de Munții Rodopi. Numele lui este Raymond Wilkinson. 

Timp de 25 de ani, destinul său a fost legat de micul oraș de munte care a devenit a doua sa casă. 

A venit aici pentru prima dată în 1996 cu un grup de la Rotary Club din Monaghan, orașul său natal, și s-a îndrăgostit de Chepelare pentru totdeauna.

"Este un oraș mic, toată lumea se cunoaște aici, există o atmosferă caldă. Mi-am făcut prieteni noi și am decis să-mi iau un apartament mic și confortabil și să petrec șase luni pe an aici", spune profesorul pensionar.

Acesta mai spune că în Chepelare s-a regăsit într-o comunitate cosmopolită de străini, în special din Irlanda, Marea Britanie, Finlanda și chiar din țări îndepărtate precum Australia și Africa de Sud. 

Acești oameni s-au integrat foarte ușor în realitatea bulgară, cu toate contradicțiile sale. Raymond este curios, îi place să călătorească și să învețe lucruri noi despre a doua sa patrie. "Pentru noi este ușor să călătorim în Bulgaria, deoarece toți facem parte din UE", adaugă el:

"Niciodată nu a trebuit să conduc aici, pentru că transportul în comun este excelent. Același lucru este valabil și pentru transportul feroviar! Și se îmbunătățesc constant! Așadar, este foarte ușor să te deplasezi prin țară. 

Și, bineînțeles, fiind pensionar, este mult mai ieftin în Bulgaria decât în Irlanda. Așa că euro mă ajută să trăiesc mai mult aici decât în Irlanda."

La fel ca majoritatea străinilor, Raymond se confruntă cu o barieră lingvistică. 

Recunoaște că limba bulgară este destul de dificilă și că nu a reușit niciodată să o învețe, dar în jurul său sunt mulți bulgari care vorbesc engleza. 

Ca să nu mai vorbim de faptul că se mișcă printre cei ca el - proprietari străini fericiți care, ca și el, se bucură de ospitalitatea Rodopilor, de clima blândă și de natura curată. "În plus, bulgarii și irlandezii sunt foarte asemănători", spune Raymond Wilkinson:

"Ne place să bem! Fie că este vorba de whiskey, bere, coniac sau vin - bulgarii și irlandezii sunt băutori experimentați! În al doilea rând, ambele națiuni iubesc să cânte. Bulgarii cântă cântece populare, dar și hituri moderne! Și noi, irlandezii, suntem la fel - ne place să cântăm. În prezent, suntem trei concetățeni din Monaghan cu proprietăți în Chepelare. Iar când ne întâlnim cu oamenii din Chepelare, devine distractiv, pentru că organizăm sesiuni de muzică."

În timpul lunilor de vară, în centrul micului oraș din Rodopi, bulgarii și străinii organizează spectacole comune. 

Există un schimb cultural intens care contribuie la atmosfera cosmopolită a orașului. Raymond se laudă că au deja un repertoriu bogat de "cântece și dansuri ale națiunilor". Dar cele două popoare temperamentale au o altă trăsătură comună, potrivit lui Raymond:

"Nu avem chef să mergem la culcare! Stăm până târziu cântând, bând și petrecând împreună! 

Există un cuvânt irlandez folosit pentru termenul "petrecere" și este "craic". Nu, nu este ilegal și se scrie altfel (de la crack - dope).  Când muzica începe să cânte, oamenii se distrează și se bucură de compania celorlalți, purtând o conversație plăcută la o băutură bună. Aici, în Chepelare, e multă veselie!", spune Raymond Wilkinson și concluzionează că în orașul său preferat din Rodopi și-a găsit fericirea și destinul!

Fotografii. Raymond Wilkinson